Atracţii turistice

 
Zona Parcului Naţional Cozia şi a vecinătăţilor acestuia este cunoscută ca o destinaţie turistică importantă în România, care prin potenţialul ei natural (peisaje, izvoare termale, relief, hidrologie, faună, floră etc) şi antropic (mănăstiri, monumente istorice), reprezintă o destinaţie interesantă atât pentru turiştii din ţară, cât şi pentru cei din străinătate.

Monitorizările fluxului turistic în perioada 2003-2005 au scos în evidenţă că un număr de aproximativ  50.000 de turişti pe an au vizitat această zonă, dar numărul lor a crescut foarte mult, chiar s-a dublat în anii 2006-2007, principalele motivaţii fiind:
- drumeţii, plimbări în natură;
- practicarea unor sporturi, organizarea de expediţii, tabere și concursuri în aer liber;
- vizitarea unor lăcaşe de cult, locuri şi monumente istorice;
- vizitarea unor locuri cu peisaje deosebite (Defileul Oltului, Cheile Lotrişorului, Cascada Gardului, Bulzul);
-  însuşirea unor cunostinţe despre natură (în general elevi și studenţi);
O parte dintre vizitatorii care frecventează în general locurile mai accesibile de la intrările în parc sunt sosiţi în zonă pentru tratament balnear în Staţiunea Călimaneşti-Căciulata-Cozia. 

Formele de turism practicabile sunt:

            1. Turism montan
           Călătoriile în natură din zona montană a Parcului Național Cozia, pe traseele turistice și potecile marcate, cu vizitarea unor locuri de belvedere, este cel mai specific aspect al turismului în acest parc naţional. Programele turistice sunt în general de 1-3 zile.

            2. Monahal-istoric
            Mănăstirile sunt obiectivele cu un important aflux de turişti. Acestea oferă în anumite limite cazare, masă și ghid de prezentare pentru pelerinii şi turiștii interesaţi de obiectivele pe care le vizitează.
            Unele mănăstiri găzduiesc ateliere de pictură pe lemn sau sticlă, sculptură în lemn şi puncte de vânzare a unor obiecte cu specific religios. Mănăstirile din zonă au o vechime foarte mare, acestea fiind în general ctitoriile unor domnitori români, deci la vremea respectivă au avut şi un important rol politic și administrativ. Arhitectura mănăstirilor de aici este una specifică, a ortodoxiei vechi românești.

            3. Cultural (etnofolcloric)
            Zona culturală a localităţilor din apropierea Parcului Național Cozia păstrează încă o mulţime de elemente specifice comunităţilor din mărginimea munţilor. O bună parte dintre vizitatorii acestei zone sunt interesaţi şi în realizarea unor filme, fotografii, achiziționarea unor obiecte, realizarea unor monografii etc.

            4. Sportiv
            Practicarea unor sporturi (căţărări, săniuş, ciclism, sărituri cu paraşuta, lansări cu parapanta, sporturi nautice etc.), câştigă tot mai mulţi amatori în zona Parcului Național Cozia.

            5. Agroturismul şi turismul rural
            Zonele agroturistice ale  localitaţilor Perişani, Sălătrucel, Berislaveşti, Racoviţa  au un mare potenţial turistic, beneficiind de ambianţa montană pitorească şi nepoluată, cu factori naturali de mediu care le recomandă  ca pe nişte interesante destinaţii de cunoaştere a spaţiului rural montan românesc, a tradiţiilor şi obiceiurilor culturale, a datinilor străbune, care dau savoare vieţii rurale din aceste locuri.

            6. Balnear
            Factorii de cură din staţiunea Călimăneşti- Căciulata-Cozia, atrag o mulţime de vizitatori care işi completează timpul petrecut în zonă şi cu vizite în Parcul Național Cozia.

            7. Turismul ştiinţific
            Este reprezentat de o categorie aparte de vizitatori, proveniţi în general din mediile universitare și academice. Aceştia sunt interesaţi în completarea cunoştinţelor despre natură pentru realizarea unor lucrări ştinţifice.

            8. Turismul pentru reuniuni şi congrese
            În staţiunea Călimăneşti-Căciulata-Cozia se organizează o mulţime de simpozioane, cursuri de perfecţionare şi pregătire, workshop-uri, olimpiade etc, cu participanţi din ţară şi străinătate. O parte dintre aceste programe au în completare şi ieşiri în natură în zona Parcului Național Cozia pentru vizitarea unor obiective (ex. vizitarea cascadei de pe Valea Lotrişor) sau a mănăstirilor (ex. Vizitarea Mănăstirii Stănişoara).

Principalele atracţii turistice antropice:

            Castrul Arutela: cu vestigii romane construite pe o veche aşezare dacică, situat pe malul stâng al Oltului în Poiana Bivolari (odinioară o mare bivolărie domnească). În prezent se menţin urme ale castrului şi termelor romane construite de arcaşii sirieni din armata romană, precum şi o porţiune a vechiului drum roman, pavat cu piatră cioplită. În urma săpăturilor arheologice au fost găsite inscripţii de pe vremea împăraţilor romani Hadrian (117-118 d.h.) şi Antoninus Pius (138-161 d.h.); întreaga fortificaţie care era mai amplă a fost distrusă de o mare inundaţie a Oltului, fiind conservată şi reconstituită în prezent; lângă ruinele romane se află izvoarele şi puţul cu ape termale de la Bivolari.
            Masa lui Traian: un promontoriu stâncos care prelungeşte Muchia lui Teofil până în albia Oltului; în prezent apare doar ca o mică insulă ieşită din apele lacului de acumulare Turnu. Legenda spune că aici ar fi luat masa împăratul Traian în timpul campaniei de cucerire a Daciei. Tradiţia populară locală mai păstrează şi numele de “Masa lui Mihai”, care şi el s-ar fi oprit aici în drumul său spre Transilvania. Dimitrie Bolintineanu a fost inspirat de acestă stâncă când a scris în 1846 poezia „Cea din urmă noapte a lui Mihai cel Mare”, alături de poezia „Umbra lui Mircea la Cozia”.
            Castrul Pretorium: situat pe partea stângă a Oltului lângă satul Copăceni-Racoviţa cu două construcţii monumentale - una pe malul Oltului cu caracter de apărare şi altă construcţie pe terasa superioară a Oltului, o adevarată aşezare romană fortificată.
            Reţeaua de castre romane din apropierea Masivului Cozia se integra în vechiul sistem de apărare roman, „Limex Alutanus”.

Monumente Istorice Medievale:

            Mănăstirea Cozia – situată în oraşul Călimăneşti, pe malul drept al Oltului, locaş de călugări cu hramul „Sf. Treime”. În secolul al XIV-lea (20 mai 1388) apare consemnată hotărârea lui Mircea cel Bătrân de a ridica o mănăstire „la locul numit Călimăneşti-Cozia pe Olt” aşa cum reiese din Codicele Mănăstirii Cozia. Ctitorie a marelui voievod cu o arhitectură deosebită, mănăstirea este locul de veci al marelui voievod, alături de mama lui Mihai Viteazu.
            Bolniţa (spitalul) Mănăstirii Cozia - construită în sec. al XVI-lea, unde încă de la înfiinţare şi-au vindecat suferinţele o mulţime de bolnavi, atât români cât şi străini.
            Mănăstirea Turnu - lăcaş de călugări cu hramul „Intrarea Maicii Domnului în Biserică”,  pentru Biserica veche şi „Schimbarea la Faţă” pentru biserica nouă, ctitorite în  secolul al  XVIII-lea;
            Schitul Ostrov - oraş Călimăneşti, ctitorit în secolul al XVI-lea cu hramul „Naşterea Maicii Domnului”;
            Mănăstirea Stănişoara - locaş de călugări, ctitorită în secolul al XVII-lea;

            Mănăstirea Frăsinei - comuna Muereasca, ctitorită în  secolul al XVIII-lea, lăcaş de călugări cu hramul „Naşterea Sf. Ioan Botezătorul” pentru biserica Veche şi „Adormirea Maicii Domnului” pentru biserica nouă. Este un mare complex monahal;
            Mănăstirea Cornet - localitatea Călineşti, locaş de călugări cu hramul „Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul” – sec. al XVI-lea
            Biserici –monumente istorice medievale: Păuşa (sec. al XVII-lea), Biserica Veche Călimăneşti (sec. al XVI-lea); Biserica Scăueni - replica în miniatură a Mănăstirii Cozia (sec. al XV-lea); Biserica Proieni, Biserica Călineşti.
            Locuri istorice: satul Pripoare, comuna Perişani. Unii istorici consideră că aici se găseşte trecătoarea Posada, locul în care oştile conduse de domnitorul muntean Basarab I au învins armata lui Carol Robert de Anjou (9-12 ianuarie 1330), consfinţind întemeierea statului de sine stătător Ţara Românească.
            Cetatea lui Vlad Tepeş - situată pe Valea Băiaşului - punct fortificat. Valea Băiaşului este o denumire care provine de la ocupaţia locuitorilor de odinioară – „băieşi”. Aceştia  erau căutatori de aur.
            Dealul viilor – Jiblea Veche, cumetoh al mănăstirii Cozia şi vii în terase; cultură de viţă de vie din vremea voievozilor, situată la cea mai înaltă altitudine din ţară.

Obiective turistice:

Căderea apelor curgătoare de la anumite înălțimi, când pe traseul lor întâlnesc pereți stâncoși foarte înclinați sau goluri înalte, creează un spectacol extraordinar, care dintotdeuna a atras și fascinat privirile și curiozitatea pentru frumos a oamenilor. În astfel de zone se crează un câmp energetic aparte, care încarcă pozitiv admiratorii și amatorii de recreere. Anumite detalii create de zgomotul apei în cădere, de perdeaua fină în care se descompun picăturile de apă sau de prezența unui arc de curcubeu multicolor, completează un spațiu dinamic încărcat de culoare, muzică și mișcare.

Zona Parcului Național Cozia abundă de o mulțime de astfel de cascade, mai mici sau mai înalte. Uneori, pe cursul unei văi, șirul acestora este foarte mare, în trepte, pe lungimi de sute de metri (Valea Roșie, Valea Urloaia).

Cascada Lotrișor

Cascada Lotrișor este situată pe Valea Lotrișor din Munții Căpățânii, la aproximativ 2,4 km în amonte de la vărsarea acestei văi în râul Olt și la aproximativ 7,5 km de Stațiunea Căciulata, pe drumul național DN7 spre direcția Sibiu, prin frumosul Defileu al Oltului. Cadrul natural pe Valea Lotrișor până la cascadă este deosebit de frumos, cu versanți acoperiți de arbori și arbuști, iar în sezonul de vegetație cu o mulțime de flori. Pe acest traseu se află cei mai abrupți versanți în cristalin din România. Cheile Lotrișorului sunt deosebit de spectaculoase, impunătorii versanți verticali având peste 300-400 de metri.

Cascada Lotrișor

Cascada, situată altitudinal între 480 m și 515 m, este înaltă, elegantă și deosebit de frumoasă. În sezonul verde sau toamna, prin pastelurile galbene-ruginii ale vegetației, căderea apei pe stânci și întregul peisaj din această zonă este unul extrem de fascinant. Dar adevăratul spectacol îl descoperim abia iarna. Atunci Cascada Lotrișor se îmbracă într-o rochie albă din cristale de gheață, având la creștet o aură de steluțe sclipitoare și la poale o mulțime de franjuri din țurțuri argintii. Din loc în loc, pe întreaga înălțime, prin cleștarul înghețat se deschid ferestre prin care se vede apa curgând spre baza cascadei.

Accesul turiștilor pentru vizitarea cascadei se face doar pe jos, cu biciclete sau cărucioare pentru copii, pe drumul forestier care se împletește armonios cu valea Lotrișor. Timpul de mers din parcarea auto de la intrarea pe drum până la cascadă este în medie de 35-40 minute. Administrația Parcului Național Cozia a amplasat pe traseul spre cascadă o mulțime de panouri informative despre biodiversitatea și atracțiile zonei, dar și o mulțime de măsuțe și băncuțe turistice pentru ca vizitatorii sosiți în acest colț de rai să se bucure de liniștea și frumusețea naturii.

 
Cascada Stănișoara - o frumusețe a naturii în Paradisul Florilor

 Înaltă, elegantă și frumoasă, Cascada Stănișoara s-a format din apele adunate de pârâul Stănișoara de pe o mare întindere a versanților sudici ai masivului Cozia. Cascada, cât și întreaga zonă din care face parte, este situată la sud de Grădina Zânelor, într-o lume a florilor sălbatice, a pădurilor seculare cu o mulțime de animale sălbatice și a stâncăriilor de tot felul.

Cascada Stănișoara

Când apele pârâului Stănișoara, adunate ca într-o pâlnie, ajung în coborârea lor tumultoasă la altitudinea de 850 de metri, acestea cad în gol 20 de metri și mai apoi se prăbușesc prin săritori, praguri și cascade mai mici pe sute de metri lungime. Se creează astfel un tablou foarte impresionant, în care căderea apelor realizează partea dinamică dintr-un peisaj cu stâncării și vegetație, vizibil de pe versantul opus ca pe un imens ecran de cinema.

Întreaga zonă a traseului, de la Mănăstirea Stănișoara până la cascadă, pe lângă poiana din apropiere și mai apoi pe pârâu, este încărcată cu imagini deosebit spectaculoase ale formelor de piatră, printre care se găsesc răspândiți arbori colosali, arbuști și buchetele de flori. În special, în zona cascadei Stănișoara, florile sălbatice decorative sunt prezente la tot pasul pe întreaga perioadă a sezonului de vegetație. Cascada Stănișoara este o perlă a atracțiilor turistice din Parcul Național Cozia, dar și un areal încărcat de biodiversitate.

Grotele Zmeilor

Grotele Zmeilor se află în partea centrală a rezervației naturale Pădurea Călinești-Brezoi, declarată prin Legea nr. 2 din 2000 privind amenajarea teritoriului. Acestea se află, la altitudinea de 600-680 m, la aproximativ 2 km distanță de localitatea Călinești din jud. Vâlcea. Grotele Zmeilor sunt constituite dintr-un areal natural stâncos cu suprafața de aproximativ 1 ha, cu o geomorfologie fascinantă, alcătuită dintr-un ansamblu neregulat de stânci cu forme bizare. Majoritatea stâncăriilor au o mulțime de goluri interioare, unele impresionant de mari. Multe dintre acestea dau aspectul unor locuințe în piatră, dispuse etajat pe mai multe niveluri.

Grotele Zmeilor

Legendele vechi spun că a fost o vreme când aici își aveau reședința mai mulți zmei, pe vremea când aceștia locuiau pe pământ. În acele vremuri, oamenii erau puțini, dar voinici, și se înfruntau deseori cu acești zmei din cauza diferitelor conflicte legate de purtarea rea a acestora și stricăciunile pe care le făceau. Ba mai mult, zmeii mergeu pe Muntele Fața lui Sfântu Ilie în zilele când muntenii sărbătoreau nedeea anuală și răpeau băieții și fetele care se luau pentru a-și întemeia o familie. Dar, în această perioadă, cunoscând obiceiurile rele ale zmeilor, la grotele lor erau așteptați de voinicii Voinea, Breazu, Ciungu, Mălai și Călin care se luptau cu zmeii până când aceștia îi eliberau pe tinerii miri. Cu timpul, zmeii au dispărut, iar în zonă au mai rămas doar grotele lor și oamenii din localitățile Voineasa, Brezoi, Ciunget, Mălaia și Călinești.

 
Pietrele Zimbrilor

Pietrele Zimbrilor din Parcul Național Cozia se află în imediata apropiere a localității Brezoi din județul Vâlcea, la doar câteva sute metri de mers pe Valea Dobrei, pornind din acest oraș.

Zona reprezintă un ansamblu geomorfologic foarte spetaculos, rezultat în urma erodării straturilor de roci sedimentare în decursul vremurilor. Pe o suprafață de aproximativ 500 ha, întreg acest areal a fost modelat într-un peisaj deosebit de frumos, cu roci sub forme de melci, mameloane, clăi, turnuri. O mulțime de stânci se succed unele după altele, iar pe anumite formațiuni se poate citi ca într-o carte istoria milenară a mișcărilor de scoarță transcrise în șiragurile dese ale straturilor geologice.

Văile din această zonă au numeroase repezișuri cu mici cascade, ceea ce le conferă un pitoresc aparte. În lungul acestor văi sunt multe poienițe, iar împrejurul amfiteatrului de stâncării cresc din vechime păduri mari de foioase și rășinoase.

Pietrele Zimbrilor

O legendă care încă mai dăinuie în memoria localnicilor spune că în aceste locuri își ducea traiul o turmă de zimbri. În anumite momente ale zilei, în special după-amiaza, cel mai falnic zimbru din turmă apărea pe o înălțime dominantă din zonă. Acel loc a fost denumit de către localnicii acelor vremuri Vârful Zimbrului. Această denumire a dăinut până în prezent.

Poarta Omului - o minunată creație a naturii în zona munților Cozia

Poarta Omului este situată în Parcul Național Cozia, la altitudinea de 1.250 m, în nord-estul Masivului Cozia, în zona numită Muntele Omul. La Poarta Omului se ajunge relativ ușor, în aproximativ o oră de mers, plecând de la cabana din Vârful Cozia pe traseul turistic bandă roșie până în apropierea stânii de la Mocirle, după care se urmărește punctul roșu până la acest obiectiv natural. Poarta Omului este o misterioasă realizare a naturii în granitul de Cozia, fiind formată dintr-un portal cu o înălțime de 10 m și o lățime de 7 m. Bolta porții are o grosime de 7 m. Această poartă este singurul loc prin care se trece dintr-o parte în alta a Muntelui Omul. Peisajul montan din această zonă, cu păduri seculare, pășuni și stâncării impresionante, este unul de poveste. Pe lângă aceste frumuseți, bogăția sălbatică a ecosistemelor naturale a adunat aici laolaltă o admirabilă floră și o mulțime de viețuitoare, din care nu lipsesc urșii, lupii, râșii, caprele negre.

De aici se pot observa până în zările cele mai îndepărtate coroana semeață a crestei Munților Făgăraș cu vârfurile Suru, Negoiu, Moldoveanu, îndepărtații munți dinspre Obârșia Lotrului, o parte a platoului și Munților Bucegi, frumoasa Țară a Loviștei, zone întinse ale Munților Căpățânii cu părți din Buila și Vânturarița, Defileul Oltului și întinsele ținuturi sudice înspre Dunăre, cu armonia descrescătoare a munceilor, dealurilor și câmpiei românești. În zilele cu cer senin, vizitatorii acestor locuri au impresia că pot atinge nu numai cu privirea ci și cu mâna toate aceste orizonturi.

Poarta Omului

Legendele locului spun că acest portal, precum și alte șapte porți asemănătoare din Masivul Cozia, au fost făcute chiar de Zamolxis, zeul dacilor. Zamolxis locuia într-o grotă secretă, inaccesibilă oamenilor de rând, chiar în munții Coziei, zonă denumită Kogaionul sau muntele Sfânt al dacilor. Cele câteva porți în piatră din Muntele Cozia, precum Poarta Omului, erau cunoscute numai ciobanilor din Țara Loviștei, fiind singurile locuri pe unde se trecea cu mioarele în transhumanță spre pășunile bogate din sudul acestor munți. Păstorii străvechi au transmis urmașilor locul secret de trecere prin munte, spunând că acesta este vechi de când lumea.

 
Stânișoara din Parcul Național Cozia, un ținut de poveste

Multe, bogate în biodiversitate, cu peisaje deosebit de frumoase și cu o mulțime de atracții turistice sunt toate locurile din Parcul Național Cozia, dar parcă zona Stânișoara impresionează într-un mod aparte. Denumim Stânișoara un tărâm muntos, cu o întindere de câteva mii de hectare, aflat pe versanții sudici ai Masivului Cozia. Se numește așa pentru că într-o frumoasă poiană, mărginită dintotdeauna de păduri cum numai în Cozia pot fi, cândva demult, tare demult, păstorii care treceau cu turmele de mioare în transhumanță, și-au făcut aici o stânișoară la care opreau un timp, după care își continuau călătoria spre zonele sudice ale țării sau înapoi, peste munte, spre Țara Loviștei. Acum câteva sute bune de ani, în această poiană ascunsă, sihaștrii au ctitorit o frumoasă mănăstire, poate că unul dintre cele mai sfinte locuri de închinare ale ortodoxiei românești.

Zona Stânișoara

Natura cu bogățiile ei a creat în acest ținut un maxim de biodiversitate. Ecosisteme de toate felurile, cu o floră și o faună aparte, a adunat aici laolaltă o mulțime de specii, printre care și endemicul trandafir de Cozia și scorpionul carpatic. În imediata apropiere a mănăstirii, aproximativ 2 mii ha de pădure având un capital natural de o mare importanţă ştiinţifică, formată din păduri virgine și seculare de fag sau amestecuri, a fost declarată în anul 2017 sit al Patrimoniului Mondial UNESCO - patrimoniu natural comun al Europei. 

Tot în această zonă, o pădure de gorun de aproximativ 300 ha urcă până la 1.350 de metri altitudine, aproape de Vârful Cozia, situându-se la altitudinea cea mai înaltă din țară.

Zona Stânișoara este străbătută de iubitorii de drumeții montane pe patru trasee turistice. Un relief variat de o rară frumusețe se desfășoară la tot pasul. Nimic nu este monoton, peste tot privirile întâlnesc alte imagini minunate ale unui relief spectaculos, culminând cu marile panorame de pe Vârful Cozia.

 
Ținutul Doabrelor din Parcul Național Cozia

În partea nord-vestică a Parcului Național Cozia, între apele Lotrului și ale Oltului, în apropierea localității Brezoi, există un tărâm minunat, în care natura mai păstrează încă din cele mai vechi timpuri și până în zilele noastre o vastă colecție de martori ai evoluției erelor geologice.

Este vorba despre Doabrele Brezoiului. O zonă naturală cu un vast potențial de cercetare științifică, dar și o interesantă destinație turistică pentru amatorii de relaxare și de cunoașterea unor experiențe inedite, indiferent de anotimpul din cursul anului.

Se găsesc aici, la vedere, ca într-un laborator, dovezile dinamicii modificării scoarței terestre, care păstrează în straturile fosilifere așezate succesiv un valoros curs de paleontologie.

Dar mai întâlnim la tot pasul în această zonă și o fermecătoare lume a plantelor sălbatice, de la cele alpine și subalpine până la cele de stepă. Multe dintre acestea nu sunt specifice doar Carpaților, ci și regiunilor caucaziene, balcanice, mediteraneene, central sau nord europene, zona fiind gazda unor relicte cuaternare dar și a unor produse mai noi ale evoluției. Aici, floarea de colț se găsește la cea mai joasă altitudine din România, începând cu 350-400 m. În general florile sălbatice decorative smălțuiesc aproape toate locurile, în mod special ungherele mai inaccesibile ale stâncilor. Din această paletă, merită să amintim doar câteva unicate: dedițeii Doabrei (Pulsatilla Montana), liliacul sălbatic (Syringa vulgaris) căldărușa (Aquilegia boscaiana) și iedera albă (Daphne blagayana). În Doabrele Brezoiului și fauna sălbatică este una deosebit de bogată, existând aici o întreagă piramidă trofică, având în vârf carnivorele mari (urs, lup, râs). Capra neagră, o podoabă a acestei zone, se întâlnește frecvent în habitatele stâncoase de la 300-400 m altitudine, uneori coborând până lângă malurile Oltului sau ale Lotrului.

Peste toate acestea domnește un peisaj aproape misterios cu iz de început de lume, de care oamenii locurilor din toate timpurile mai sunt legați doar prin legende.

Două firicele de apă curgătoare, pâraiele Doabra și Zimbrul, au săpat în piatră canioane adânci, învingând cleștarul de piatră al muntelui. Acestea ne conduc printre stânci de toate formele: turnuri, ace, hornuri, carapace de țestoase, melci, cuiburi de rândunică, mameloane, clăi etc. O sonoritate deosebită o au Pietrele zimbrilor și Marele rechin. Peste tot sunt întortocheturi de toate felurile, chei înguste, încuietori aproape ferecate și o mulțime de văgăuni, care îți dau tot timpul senzația de rătăcire. Dar, până la urmă, se ajunge în Poiana Suliței, care este situată la 1.013 m, altitudinea maximă a zonei, locul de unde se deschid perspective aproape unice spre alte zări mai îndepărtate: Valea Lotrului, Munții Coziei, Parângului, Căpățânii sau ai Făgărașului.

Doabrele Brezoiului

Pentru amatorii și curioșii dornici în a descoperi tainele acestui ținut, spunem doar că zona este una foarte accesibilă și începe la doar 10 minute de orașul Brezoi, pe traseul turistic marcat cu cruce roșie, care pleacă de la Centrul de Vizitare al Parcului Național Cozia spre localitatea Călinești. În mod normal, această călătorie este cotată la 5-6 ore de mers, dar majoritatea vizitatorilor doresc să se încurce o zi întreagă prin labirintul acestor locuri.